Am terminat facultatea, facultate care a durat 3 ani de zile, ani ce au trecut atat de repede incat inca mai am nevoie de timp ca sa ma dezmeticesc.
Dupa ce am termiat liceul, m-am inscris la facultatea de Istorie si Stiinte Politice, specializarea Relatii Internationale si Studii Europene. Suna foarte complex si frumos, mie una mi-a placut ce am facut, chiar daca la inceput nu prea stiam exact ce presupune. In principiu este vorba despre foarte multa istorie si analiza, dar istoria in evenimente, nu cea in date.
Si cum spuneam, am terminat. In ideea de a nu pierde legatura cu mediul din facultate m-am gandit sa ma inscriu la un partid politic. Initial ma gandeam la PIN, dar am ajuns sa ader la PNL J.
Eram foarte incantata de ideea asta. Deja imi faceam planuri serioase pentru partid :P, bine eram foarte constienta ca nu pot sa schimb eu foarte multe, dar speram oarecum sa contribui cu ceva la construirea imaginii partidului, ba chiar foarte determinata sa-i ajut sa castige alegerile, sa fac ceva pentru orasul in care m-am nascut.
Cum spuneam, abea asteptam sa vina ziua in care sa ma prezinte la partid, sa-mi faca intrarea altfel spus :P, si a venit si ziua respectiva. A fost intr-o zi de marti (se zice ca e o zi cu ghinion, dar eu nu sunt superstitioasa si nu tin cont de lucruri de genul asta; de exemplu sunt nascuta pe data de 13, ce ar insemna acum sa stau cu frica, nee), ora 6. La ora asta incepe sedinta la partid, dar eu am ajuns la sediu pe la 7(atunci scap de la munca). Aveam ceva emotii, ca na e ceva nou pentru mine, dar totusi foarte hotarata. Cand am intrat in sala, deja toata lumea era asezata la o masa mare dreptunghiulara, si cativa erau pe scaunele din jurul mesei, printre care si cateva persoane mai tinere, cam de-o seama cu mine. Bineinteles, in momentul in care am intrat toti si-au indreptat privirile catre mine, iar eu am salutat, din respect, nu mi-am cerut iertare de intarziere, pentru ca deja presedintele,si presupun ca toti de acolo, stiau ca la ora aceea aveam sa ajung. Mi-am facut loc pe un scaun, sa ascult ce se discuta. Nu peste mult timp a venit momentul prezentarii noilor aderenti, in nr de 3 cereri erau, printre care si EU, singura prezenta acolo. Pot sa va zic ca imi batea inima, desi nu ar fi trebuit, dar toata lumea se uita la mine, aaa si am uitat sa mentionez ca printre membri se afla si un domn profesor din generala, toti asteptau sa ma prezint si sa zic cate ceva despre mine. Cu toate ca aveam emotii am reusit sa vorbesc. Toti m-au primit foarte frumos, toti si-au dat acordul (chiar daca poate era doar formal), si astfel am devenit membru... oarecum.
Pentru a doua sedinta ma pregatisem cu planul de campanie pe etape, si eram bucuroasa ca o sa pot sa vorbesc si eu, sa imi exprim ideile, ma simteam pe drumul cel bun. Diferenta a fost ca nu prea am reusit sa vorbesc......si am devenit dezamagita, eu care aveam un avant destul de mare ( emotional), m-am “dezumflat” cu totul, cand am vazut cum sta treaba. Asa de rau imi parea ca aveam (inca am) ideile mele pentru partid, pentru oras, pentru campanie...... Ma gandeam chiar sa facem ceva pentru copii fara parinti si pentru batrani de sarbatori, niste pungute cu diferite produse alimentare, sau si jucarioare pentru copliasi, dar nu cred ca am cum sa propun.... L.
Cam la asta s-a redus intalnirea mea cu politica, observator...si cam atat, pentru moment, poate mai tarziu... de impartit pliante, dar nu e ceea ce eu vroiam, sau poate speram....
